1. La bebedoi te vei întâlni
numai cu situațiile cu care nu te-ai întâlnit deloc la bebeunu sau de care nici
nu ai auzit, deși de doi ani ești nelipsită de pe grupurile de mămici și crezi
că știi tot ce se poate ști despre copii, de la alăptare la pantofii potriviți
pentru primii pași. Primul făcea caca prea des, al doilea face prea rar, primul
nu dormea noaptea, al doilea nu doarme ziua, primul sugea prea mult, al doilea
prea puțin, primul nu stătea în cărucior, al doilea nu stă în sistem. Și
exemplele pot continua la nesfârșit. Doar nu vrem să ne plictisim repetând
aceleași experiențe, nu?
2. Cel mare va vrea dintr-o dată să fie mic. Vrea în pătuț
(deși nu l-a folosit vreodată altfel decât ca suport de jucării), vrea în
scoică (deși poți număra pe degetele de la o mână de câte ori a vrut să stea în
ea), vrea în cărucior (deși când era mic urla din toți rărunchii în clipa în
care încercai să îl pui acolo), vrea în brațe ca bebe, nu mai vrea să mănânce
singur. Evident, în funcție de situație, afirmația "sunt miiiiic" se poate
transforma rapid într-un "sunt maaaare" (dacă spui, spre exemplu, că sucul și
ciocolata sunt doar pentru oameni mari).
3. Când reușești într-un final să îl adormi pe cel mic, cel
mare va decide subit că trebuie să bată cu ciocanul în masă, să pornească cea mai
gălăgioasă jucărie sau să urle din toți rărunchii melodia de la Doctorița
Plușica.
4. Uită de conceptul
de consecutivitate, totul va fi simultaneitate de acum înainte. Vrea să mănânce
unul, fix atunci va vrea și celălalt. Face caca unul, face și celălalt (bonus vomită
pisica). Urlă unul, urlă și celălalt. Evident, regula nu se aplică la somn, că
doar nu îți imaginezi că vei mai ieși întreg la cap din toată aventura asta,
nu?
5. Dacă nu te-ai prins deja când aveai doar unul, cu doi îți
va fi clar ca lumina zilei: copiii miros frica. Așa că trebuie să te ții tare
pe poziții să nu dai de înțeles că te grăbești undeva (cel mai probabil la
doctor cu unul sau cu amândoi, că doar nu la spa). În caz contrar, poți fi
sigur că atunci când vreți să ieșiți pe ușă, deja în întârziere, unul dintre ei
va face caca. Sau amândoi, după caz. Sau, spre exemplu, dacă tocmai i-ai dat
unuia dintre ei ultimul body calcat, mai mult ca sigur îl va murdari în secunda
doi într-un mod pe care nu l-ai fi putut anticipa nici într-o mie de ani. Sau,
preferata mea, daca bebe mare e la masa, iar tu stai cu ochii pe ceas ca pe
butelie facând strategii să ajungeți la timp unde aveți treabă, masa se va
lungi ca într-o piesă de teatru absurd. "Nu vleau catonu abatruuuu!!!! Pune în
cel verde! Vleau banana! Ba nu! Vleau untuț. Nuuu, te-am păcălit!" Iar când,
plin de nervi, vei încerca să iei totuși copilul din scaun, din fața celor 7
feluri de mâncare pe care ți le-a cerut și pe care doar le-a gustat, va începe
să urle ca din gură de șarpe: "Mi-e foameeeeee!" Să audă tot blocul, evident, ce părinte denaturat ești tu.
6. Chiar dacă bebeunu dormea noaptea fără treziri, odată cu
apariția frațiorului va deveni solidar cu acesta și se va trezi chiar mai des decât el.
În nopțile norocoase, se vor trezi amândoi din oră în oră. Nu aceeași oră,
evident. Vezi excepția de la principiul simultaneității de mai sus.
7. Chiar dacă posedă aproximativ o tonă și jumătate de Lego
Duplo, 37 de mașinuțe de toate formele și mărimile, peste 100 de cărți și alte
zeci-sute de jucării care mai de care, în momentul în care cel mic va primi o
zdrănganitoare de 3 lei, aceea va deveni în ochii celui mare cea mai frumoasă
și cea mai prețioasă jucărie din lume și doar cu ea se va juca trei zile la rând.
8. Când va dormi cel mare, cel mic va sta cu ochii maaari
deschiși refuzând cel mai mic nani care ți-ar permite și ție să te răsfeți nițel, gen…
să te speli pe dinți pentru prima oară săptămâna asta (chiar dacă e miercuri).
9. Îți vei da seama că o a treia mână ți-ar fi foarte utilă
în perioada asta. Mai ales când într-o mână îl ții pe cel mic, iar la capătul celeilalte ții o linguriță pentru cel mare. În
timp ce mănânci.
10. Când printr-o minune se aliniază planetele și pentru
câteva clipe poți să îți auzi gândurile, pisica va apărea de nicăieri și va
începe o miorlăială sinistră fără un motiv anume care va declanșa iadul. Cel
mic se va trezi în urlete speriat, iar cel mare va veni chiuind să prindă
pisica. Consortul va declara sus și tare că mai rău de atât nu există, iar în
acea clipa, inevitabil, cineva, undeva, va porni o bormașină.
***Radu și Horia sunt doi băieței zglobii, născuți la 2 ani, 2 luni și 2 săptămâni diferență.***
