Concediile cu copii – a fi sau a nu fi 😊

Am tot citit/auzit vara asta tot felul de comentarii despre concediile cu copii mici, de multe ori în perspectivă negativă (concediile cu copii nu sunt concedii, daca îi luăm cu noi nu ne odihnim, unde sunt concediile de dinainte –suspin melancolic- și așa mai departe), așa că am decis să împărtășesc un pic din experiența și, de ce nu, din viziunea noastră, de părinți care călătoresc cu copiii (lor).

Ce-i drept, înainte să avem copii, adică pana pe la 30 de ani, nu am fost mari călători. Nici nu ne pasiona așa mult, nici nu veneam cu o cultură a călătoritului din spate, nici nu prea se aranjau lucrurile în ceea ce privește timpul sau finanțele (pentru generația noastră a fost mai greu între 20 și 30 de ani decât e acum, trebuia sa facem economii ca să ne luăm mașina/casă etc), așa că mereu am pus călătoriile pe un plan secund, ascultând poveștile altora și fără să ne gândim prea mult la asta. 

Apoi, cu primul copil, am avut fricile inerente proaspeților parinti care, din nou, ne-au ținut pe loc, la  propriu. În prima sarcină abia dacă am avut curaj să plec un weekend la munte (cu întreg dosarul medical dupaă mine și un research riguros despre unde aș putea merge în caz de urgență), iar când copilul a aparut mă temeam pentru fiecare microb adus de un musafir curios sau de un copil mai mare prin parc, așa că ideea unei călătorii nici nu era luată în calcul. Abia dupa un an ne-am făcut curaj să plecăm în câteva locuri din țară, cu multe precauții și temeri. 

Odată cu a doua sarcină, însă, a apărut și dorința de evadare. Deja stătusem prea mult. Mi-am luat inima în dinți și am plecat,  « foarte » gravidă și cu un copil de 2 anișori la mare pentru o săptămână. Nu m-a mai speriat nici soarele, nu m-am mai gândit la toate pericolele și duși am. A fost cea mai linistită și însorită vacanță de până atunci, așa că am prins și gustul și curajul. Ce-i drept următoarele nu au mai fost liniștite, însă ne-am obișnuit treptat și așteptările au tot scăzut, astfel încât am reușit să ne bucurăm de fiecare plecare cu cei mici. Probabil ne-a ajutat oarecum și lipsa experienței anterioare, în sensul că nu aveam cum sa fim nostalgici după o vacanță sau un city break în doi pentru ca nu prea am avut parte de așa ceva, experiența noastră de călători a început și a continuat în acelați timp cu statutul de părinți de doi.

De trei ani de când avem doi copii, am plecat destul de des, atât în țară cât și în afară, am facut drumuri lungi și foarte lungi, cu mașină, tren sau avion, ne-am bucurat de toate și am învățat de fiecare dată. Și din experiență, și unul de la altul, dar cel mai mult de la copiii noștri. Ne-am adaptat mereu și planurile și așteptările din mers, iar flexibilitatea și asteptările scăzute cred ca sunt elementele esențiale atunci când călătorim cu copiii. Chiar dacă noi ne-am întors mai mereu destul de obosiți, bucuria lor și felul în care își amintesc și povestesc despre experiențele de mici călători în devenire fac ca totul să merite. Nu o să mint să spun că e ușor sau că nu ne zicem, în gand, cel puțin o dată în timpul unei călătorii « ce a fost în capul nostru », însă panica și oboseala trec repede, rămân însă amintiri frumoaseși multă bucurie.

(Probabil deja ați ridicat o sprânceană și ați început să vă gândiți : aha, sigur au copii cuminți de își permit așa ceva. Ei bine, cei care ne cunosc personal știu prea bine că ai noștri copii sunt cel mai departe posibil de conceptul (abstract) de « copil cuminte », așa că misiunea noastră de părinți nu este niciodată ușoară. Avem doi băieței cu personalități extrem de puternice, foarte diferite, și alături de care învățăm și noi, zi de zi.)

O sa încep astfel o mini serie, în care o să vă povestesc pe unde am fost și ce am făcut cu copiii, în speranța că va fi de folos celor care plănuiesc călătorii cu cei mici, dar și că voi încuraja astfel mulți părinți să plece în vacanțe împreună cu copiii lor și să se bucure alături de ei de cat mai multe experiențe interesante. 

Înainte de a va povesti cum a fost la Viena (de două ori iarna cu avionul si o data vara cu mașina- 😊 stay tuned 😊), inchei acest mic articol introductiv cu câteva sfaturi pentru părinții « începători » în ale călătoritului cu copiii. Sunt practic niște concluzii la care am ajuns după trei ani și un pic și care sper să vă inspire :

1. Nu vă fie frică ! (vorba filmului, they can smell fear). Sau, mai pe românește, copiii preiau foarte mult din stările și emoțiile părinților, așa că nu vă mirați că asistați la tantrumuri peste tantrumuri dacă voi sunteti agitați și nervoși. Ei sunt, până la urmă, oglinda noastră.

2.  Povestiți-le despre locurile unde veți merge, cum va fi drumul, ce vor vedea acolo.  Cereți-le părerea și faceți planuri împreună cu ei (atunci când vârsta le-o permite, desigur). Puteți folosi și cărți ajutătoare pentru primele experiențe (de exemplu, călătoria cu avionul).

3. Alegeți locuri de cazare baby friendly, unde infrastructura și diversele detalii la care cu siguranță nu v-ați gândit înainte de copii vă vor ajuta, nu vă vor încurca. De exemplu, de când cu copiii, eu evit hotelurile care au gresie pe jos în camera (la mare este des intalnită), având în vedere că pot cadea din pat indiferent câte bariere am ridica noi. La acest aspect nu mă gândisem niciodată înainte de a avea copii. În același stil, caut mereu locuri unde putem să și mâncăm, cel puțin micul dejun, ca să evităm drumuri în plus. Mai adaug și o privire asupra condițiilor hotelului sau pensiunii. Oricat ar fi de ciudat, nu toate acceptă copii. În plus, mă uit mereu la pozele camerelor, să fie cât mai puține lucruri cu potențial periculos sau pe care le-ar putea strica.  De obicei alegem cazare de nivel mediu, marcată ca fiind potrivită pentru familii.

     4. Faceți muncă de cercetare, căutați articole și cereți sfaturi părinților care au mai fost în locurile respective. Există câteva bloguri specializate pe călătorii cu copii (Minicalatorii.ro, familiahaihui.ro sunt două bloguri pe care eu personal le urmăresc, dar mai sunt și altele), există grupuri de Facebook (Mamici și burtici în vacanță, de exemplu), există secțiune de comentarii pe Booking și pe TripAdvisor de unde vă puteți face o idee. Fiți însă atenți și la vârsta copiilor, există diferențe mari de la 2 la 3 ani, darămite de la 3 la 6-7. Așa veți fi siguri că alegeți activități și obiective potrivite vârstei copiilor. Evident, copiii sunt diferiți, unii pot sta 7 ore într-un loc care le place, alții se plictisesc repede, nu va așteptați ca experiențele să fie identice, nici măcar când copii sunt frați.

       5. Informați-vă de dinainte despre chestiuni logistice și specifice fiecărei țări. De exemplu, în prima călătorie în străinătate cu copiii, ne-am trezit ieșind din aeroport și neștiind ce autobuz să luăm spre hotel. Cumva uitasem acest detaliu, cu gândul că vom vedea noi la fața locului. Ei bine, într-un fel vezi la fața locului când ești doar tu cu un rucsac și în alt fel atunci când ai un copil în marsupiu, unul de mână, cel mai probabil vorbind non stop, dar și toate bagajele familiei împărtțite între cei doi părinți. Așa că ne-am învățat lecția și nu am mai plecat nepregătiți. De asemenea, țineti cont că în multe țări nu exista magazine care să fie deschise duminica sau seara, iar programul restaurantelor nu este unul cu care sa fim obisnuiți in România.

6. Fiți flexibili în ceea ce privește programul și nu neglijați nevoile copiilor (copiii vor avea totuși nevoie să mănânce sau să doarmă la anumite ore chiar dacă sunteți doar pentru o zi în orasul x și ați vrea să vedeți 10 muzee). Aici pe mine m-a ajutat enorm purtarea celui mic, pentru ca el a  putut să îți facă liniștit somnurile în  timp ce noi ne plimbam cu frățiorul lui. 

7. Alegeți în primul rând activități pentru ei și bucurați-vă și voi de ele. Ok, nu vom merge să vedem Luvrul sau vreun muzeu de artă modernă cu un copil de 2-3 ani, însă vom putea merge la zoo sau la un muzeu de istorie naturală sau orice altceva le trezeste interesul. Ne vom bucura și noi, adulții, cu siguranță. 

8.Nu vă încrâncenați să faceti x lucruri sau să vedeți y obiective turistice. Nu de alta, dar evitați frustrări sau dezamăgiri. Da, dacă erați singuri poate vedeați 5 obiective pe zi, însă cu copiii fiți siguri că mai mult de 1 sau 2 nu veți putea vizita. Însă e important să vă bucurați de ceea ce faceți și vedeți împreună, fără vreun obiectiv nerealist.

9. Dacă ați călătorit mult înainte de copii, mergeți și cu ei în locuri care vouă vă sunt cunoscute deja, vă va fi mai ușor să vă organizați și veți fi și mai puțin stresați. Treceți prin filtrul de părinți ceea ce ați văzut și alegeți ce ar fi mai potrivit pentru familia extinsă sau, cum îmi place mie să spun, întregită 😊.

       10.  Faceți multe poze, sunt cele mai de preț suveniruri 😊.

*10 bis.  Aveți doar vreo 18 ani (maaaaxim) de călătorit cu copiii voștri. Pentru călătorii singuri sau în doi ați avut timp înainte de ei, veti avea mult timp și după ce nu vor mai vrea să plece cu voi (moment care va apărea mai repede decât ne imaginam). Nu irosiți timp prețios și luați copiii cu voi în vacanțe 😊.  Cand tragi linie contează amintirile împreună, nu liniștea de care v-ați « bucurat » cateva zeci de zile pe an.

La multe călătorii plăcute !

(foto din arhiva personală, Milano, 2017, copyright Dana Șerban)