Am tot citit/auzit vara asta tot felul de comentarii despre concediile cu
copii mici, de multe ori în perspectivă negativă (concediile cu copii nu sunt
concedii, daca îi luăm cu noi nu ne odihnim, unde sunt concediile de dinainte
–suspin melancolic- și așa mai departe), așa că am decis să împărtășesc un pic
din experiența și, de ce nu, din viziunea noastră, de părinți care călătoresc cu
copiii (lor).
Ce-i drept, înainte să avem copii, adică pana pe la 30 de ani, nu am fost
mari călători. Nici nu ne pasiona așa mult, nici nu veneam cu o cultură a
călătoritului din spate, nici nu prea se aranjau lucrurile în ceea ce privește
timpul sau finanțele (pentru generația noastră a fost mai greu între 20 și 30
de ani decât e acum, trebuia sa facem economii ca să ne luăm mașina/casă etc),
așa că mereu am pus călătoriile pe un plan secund, ascultând poveștile altora și
fără să ne gândim prea mult la asta.
Apoi, cu primul copil, am avut fricile inerente proaspeților parinti care,
din nou, ne-au ținut pe loc, la propriu.
În prima sarcină abia dacă am avut curaj să plec un weekend la munte (cu întreg
dosarul medical dupaă mine și un research riguros despre unde aș putea merge în
caz de urgență), iar când copilul a aparut mă temeam pentru fiecare microb adus
de un musafir curios sau de un copil mai mare prin parc, așa că ideea unei călătorii
nici nu era luată în calcul. Abia dupa un an ne-am făcut curaj să plecăm în câteva
locuri din țară, cu multe precauții și temeri.
Odată cu a doua sarcină, însă, a apărut și dorința de evadare. Deja stătusem
prea mult. Mi-am luat inima în dinți și am plecat, « foarte » gravidă și cu un copil
de 2 anișori la mare pentru o săptămână. Nu m-a mai speriat nici soarele, nu
m-am mai gândit la toate pericolele și duși am. A fost cea mai linistită și însorită
vacanță de până atunci, așa că am prins și gustul și curajul. Ce-i drept următoarele
nu au mai fost liniștite, însă ne-am obișnuit treptat și așteptările au tot scăzut,
astfel încât am reușit să ne bucurăm de fiecare plecare cu cei mici. Probabil
ne-a ajutat oarecum și lipsa experienței anterioare, în sensul că nu aveam cum
sa fim nostalgici după o vacanță sau un city break în doi pentru ca nu prea am
avut parte de așa ceva, experiența noastră de călători a început și a continuat
în acelați timp cu statutul de părinți de doi.
De trei ani de când avem doi copii, am plecat destul de des, atât în țară cât
și în afară, am facut drumuri lungi și foarte lungi, cu mașină, tren sau avion,
ne-am bucurat de toate și am învățat de fiecare dată. Și din experiență, și
unul de la altul, dar cel mai mult de la copiii noștri. Ne-am adaptat mereu și
planurile și așteptările din mers, iar flexibilitatea și asteptările scăzute
cred ca sunt elementele esențiale atunci când călătorim cu copiii. Chiar dacă
noi ne-am întors mai mereu destul de obosiți, bucuria lor și felul în care își
amintesc și povestesc despre experiențele de mici călători în devenire fac ca
totul să merite. Nu o să mint să spun că e ușor sau că nu ne zicem, în gand,
cel puțin o dată în timpul unei călătorii « ce a fost în capul
nostru », însă panica și oboseala trec repede, rămân însă amintiri frumoaseși
multă bucurie.
(Probabil deja ați ridicat o sprânceană și ați început să vă gândiți :
aha, sigur au copii cuminți de își permit așa ceva. Ei bine, cei care ne cunosc
personal știu prea bine că ai noștri copii sunt cel mai departe posibil de
conceptul (abstract) de « copil cuminte », așa că misiunea noastră de
părinți nu este niciodată ușoară. Avem doi băieței cu personalități extrem de
puternice, foarte diferite, și alături de care învățăm și noi, zi de zi.)
O sa încep astfel o mini serie, în care o să vă povestesc pe unde am fost și
ce am făcut cu copiii, în speranța că va fi de folos celor care plănuiesc călătorii
cu cei mici, dar și că voi încuraja astfel mulți părinți să plece în vacanțe împreună
cu copiii lor și să se bucure alături de ei de cat mai multe experiențe
interesante.
Înainte de a va povesti cum a fost la Viena (de două ori iarna cu avionul
si o data vara cu mașina- 😊 stay tuned 😊), inchei acest mic articol introductiv cu câteva sfaturi pentru părinții
« începători » în ale călătoritului cu copiii. Sunt practic niște
concluzii la care am ajuns după trei ani și un pic și care sper să vă inspire :
1. Nu vă fie frică ! (vorba filmului, they can smell fear). Sau, mai pe românește, copiii preiau foarte mult din stările și emoțiile părinților, așa că nu vă mirați că asistați la tantrumuri peste tantrumuri dacă voi sunteti agitați și nervoși. Ei sunt, până la urmă, oglinda noastră.
2. Povestiți-le despre locurile unde veți merge, cum va fi drumul, ce vor vedea acolo. Cereți-le părerea și faceți planuri împreună cu ei (atunci când vârsta le-o permite, desigur). Puteți folosi și cărți ajutătoare pentru primele experiențe (de exemplu, călătoria cu avionul).
3. Alegeți locuri de cazare baby friendly, unde infrastructura și diversele detalii la care cu siguranță nu v-ați gândit înainte de copii vă vor ajuta, nu vă vor încurca. De exemplu, de când cu copiii, eu evit hotelurile care au gresie pe jos în camera (la mare este des intalnită), având în vedere că pot cadea din pat indiferent câte bariere am ridica noi. La acest aspect nu mă gândisem niciodată înainte de a avea copii. În același stil, caut mereu locuri unde putem să și mâncăm, cel puțin micul dejun, ca să evităm drumuri în plus. Mai adaug și o privire asupra condițiilor hotelului sau pensiunii. Oricat ar fi de ciudat, nu toate acceptă copii. În plus, mă uit mereu la pozele camerelor, să fie cât mai puține lucruri cu potențial periculos sau pe care le-ar putea strica. De obicei alegem cazare de nivel mediu, marcată ca fiind potrivită pentru familii.
4. Faceți muncă de cercetare, căutați articole și
cereți sfaturi părinților care au mai fost în locurile respective. Există câteva
bloguri specializate pe călătorii cu copii (Minicalatorii.ro, familiahaihui.ro
sunt două bloguri pe care eu personal le urmăresc, dar mai sunt și altele),
există grupuri de Facebook (Mamici și burtici în vacanță, de exemplu), există
secțiune de comentarii pe Booking și pe TripAdvisor de unde vă puteți face o
idee. Fiți însă atenți și la vârsta copiilor, există diferențe mari de la 2 la
3 ani, darămite de la 3 la 6-7. Așa veți fi siguri că alegeți activități și
obiective potrivite vârstei copiilor. Evident, copiii sunt diferiți, unii pot
sta 7 ore într-un loc care le place, alții se plictisesc repede, nu va așteptați
ca experiențele să fie identice, nici măcar când copii sunt frați.
5. Informați-vă de dinainte despre chestiuni logistice și specifice fiecărei țări. De exemplu, în prima călătorie
în străinătate cu copiii, ne-am trezit ieșind din aeroport și neștiind ce
autobuz să luăm spre hotel. Cumva uitasem acest detaliu, cu gândul că vom vedea
noi la fața locului. Ei bine, într-un fel vezi la fața locului când ești doar
tu cu un rucsac și în alt fel atunci când ai un copil în marsupiu, unul de mână,
cel mai probabil vorbind non stop, dar și toate bagajele familiei împărtțite între
cei doi părinți. Așa că ne-am învățat lecția și nu am mai plecat nepregătiți.
De asemenea, țineti cont că în multe țări nu exista magazine care să fie
deschise duminica sau seara, iar programul restaurantelor nu este unul cu care
sa fim obisnuiți in România.
7. Alegeți în primul rând activități pentru ei și bucurați-vă și voi de ele. Ok, nu vom merge să vedem Luvrul sau vreun muzeu de artă modernă cu un copil de 2-3 ani, însă vom putea merge la zoo sau la un muzeu de istorie naturală sau orice altceva le trezeste interesul. Ne vom bucura și noi, adulții, cu siguranță.
8.Nu vă încrâncenați să faceti x lucruri sau să vedeți y obiective turistice. Nu de alta, dar evitați frustrări sau dezamăgiri. Da, dacă erați singuri poate vedeați 5 obiective pe zi, însă cu copiii fiți siguri că mai mult de 1 sau 2 nu veți putea vizita. Însă e important să vă bucurați de ceea ce faceți și vedeți împreună, fără vreun obiectiv nerealist.
9.
Dacă ați călătorit mult înainte de copii, mergeți și
cu ei în locuri care vouă vă sunt cunoscute deja, vă va fi mai ușor să vă
organizați și veți fi și mai puțin stresați. Treceți prin filtrul de părinți
ceea ce ați văzut și alegeți ce ar fi mai potrivit pentru familia extinsă sau,
cum îmi place mie să spun, întregită 😊.
10. Faceți multe poze, sunt cele mai de preț
suveniruri 😊.
*10 bis.
Aveți doar vreo 18 ani (maaaaxim) de călătorit cu copiii voștri. Pentru
călătorii singuri sau în doi ați avut timp înainte de ei, veti avea mult timp și
după ce nu vor mai vrea să plece cu voi (moment care va apărea mai repede decât
ne imaginam). Nu irosiți timp prețios și luați copiii cu voi în vacanțe 😊.
Cand tragi linie contează amintirile împreună, nu liniștea de care v-ați
« bucurat » cateva zeci de zile pe an.
La multe călătorii plăcute !
(foto din arhiva personală, Milano, 2017, copyright Dana Șerban)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu